Comunicarea înseamnă psihologie

Comunicarea înseamnă psihologie

Comunicarea înseamnă psihologie

Ce e, de fapt, comunicarea? Toată lumea vorbește despre “marketing și comunicare”. Comunicare politică, relații publice, comunicare internă în companie, comunicare de criză.
Ce sunt toate astea?

Ele sunt modalități prin care spui lumii că ai lansat un nou produs, un candidat, etc, și vrei să-i faci pe oameni să cumpere acel produs ori să-l voteze pe candidat.

Vedeți voi, asta înseamnă că, de fapt, comunicarea e ceva mai complex, pentru că se confundă cu ideea de persuasiune. Noi toți cei care facem comunicare, suntem, de fapt, într-un business al persuasiunii. Și asta înseamnă că trebuie să știm destulă psihologie și sociologie pentru a-i face pe oameni să asculte, să priceapă și să ia decizia de a cumpăra și de a-l vota pe X sau pe Y.

În sensul acesta, comunicarea e un act crucial în orice business și pentru orice brand, punctul din care pleacă toate. Comunicarea e responsanbilă și de cifra de afaceri, și de simpatia pe termen lung pentru brandul respectiv.

Un bun om de comunicare trebuie să știe care sunt mecanismele care fac mesajul persuasiv, convingator. Iar în mediul digital trebuie să știe ce îi face pe oameni să dea mesajul mai departe. Chestii care care țin de psihologie.

Cea mai virală emoție e mirarea

Care sunt mecanismele care fac un mesaj să fie dat mai departe? Sheruit, cum zicem azi… în primul rând, emoția.

Mesajele emoționale sunt sheruite mai des decât cele reci și cerebrale. De exemplu, articolele despre business, ceva mai intelectuale, sunt mai puțin sheruite decât articolele de dezvoltare personală, care sunt pline optimism, de însuflețire, pe scurt, de emoție.

Dar ce fel de emoții sunt sheruite? Care emoții devin virale? Pentru că nu toate emoțiile sunt egale. Unele sunt mai virale decât altele… Știți care e cea mai virală emoție? Cea care atrage cel mai mare număr de shares? Vă spun eu: mirarea.

Mirarea face ca cel mai viralizat articol de pe site-ul New York Times, din toate timpurile, să fi fost unul de știință. În general textele despre știință sint virale pentru că în știință se fac mereu descoperiri fascinante, descoperiri care te fac să te miri și să împărtășești cu alții motivul mirării tale.

Tristețea nu e virală. Da’ deloc…

Ce alte emoții mai pot fi injectate în mesaje pentru ca acestea să fie sheruite? V-ați întrebat? Vă spuneam că emoțiile nu sunt egale ca potențial viral. Unele sunt mai contagioase decât altele. De exemplu, tristețea nu e virală. Mesajele triste nu îi fac pe oameni să le dea mai departe, ci dimpotrivă.

Asta ar trebui să ne dea de gândit pentru momentele când concepem campanii de donații de exemplu, pentru câte un caz foarte trist. Mesajele optimiste sunt mai des sheruite decât cele triste. Mesajele pline de umor au potențial viral mare.

Deci oamenii dau mai departe ceva ce știu că îi va face pe cei din cercul apropiat să se binedispună, să râdă.

Așadar, dacă facem content online având în minte ideea de viralitate, e mai util să mergem pe calea optimismului și a umorului. Chiar și cazurile triste e bine să fie prezentate ca având speranță.
De pildă, dacă solicităm bani pentru un copil bolnav, e util să spunem că s-a strâns deja jumătate sau x% din sumă.

Dați oamenilor speranță ca să dea share la mesajul vostru, nu-i deprimați.

admin


Sunt redactor sef Psychologies, scriu de peste 15 ani în tot soiul de reviste şi pe site-uri. Am scris cărţi şi am scris poezie. Mai nou, produc video. Media is my thing. Mă pasionează tot ce ţine de branding, de content marketing, în general, toate lucrurile cu care jonglăm în cursa pentru atenţia umană şi persuasiune.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copyright © 2017 ContentUp.ro